Parohia Romano-Catolică



Nașterea Sfintei Fecioare Maria



Rădăuți

Istoricul parohiei



Existenţa parohiei romano-catolice din Rădăuţi este strâns legată de perioada în care, în Bucovina, se instalează administraţia austriacă. Imediat după ocupare, în Bucovina este instalată o administraţie militară care durează până către sfârşitul anului 1786. Soldaţii dislocați în această zonă erau în cea mai mare parte de religie romano-catolică. Pentru a li se asigura serviciul religios au fost create nouă capelanate militare, administrate de capelani militari.

După alipirea de regatul Galiţiei şi trecerea Bucovinei în administraţie civilă, aceste capelanate militare au fost transformate, în anul 1787, în capelanate civile şi subordonate Arhiepiscopiei din Lemberg (Lwow). E vorba de capelanate militare de la Boian, Gura Humorului, Istensegits (Țibeni), Câmpulung, Sadagura, Siret, Suceava şi Andrásfalva (Măneuți).

În ceea ce priveşte capelanatul civil de la Măneuţi, trebuie menţionat faptul că este urmaşul capelanatului militar de la Frătăuţi, care a fost mutat aici şi transformat în capelanat civil.

La data de 27 iunie 1811, împăratul semnează decretul numărul 5.159, prin care capelanatele civile locale de la Boian, Gura Humorului, Istensegits (Țibeni), Câmpulung, Sadagura, Siret, Suceava şi Andrásfalva (Măneuți) sunt transformate în parohii. Prin decretul imperial nr. 16.566, din 11 noiembrie 1811, noua parohie din Andrásfalva (Măneuţi) este mutată la Rădăuți. Mutarea s-a făcut efectiv abia în anul 1816, întrucât în cazul Rădăuţiului a fost o situaţie mai deosebită. Aici, până la instalarea administraţiei austriece în Bucovina, îşi avea sediul o episcopie ortodoxă. După ce au preluat Bucovina, în anul 1781 autoritățile imperiale austriece au mutat Episcopia Ortodoxă din Rădăuți la Cernăuți, desprinzând-o de Mitropolia Ortodoxă de Iași. Episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a fost instalat la Cernăuți, ca Episcop Exempt al Bucovinei. De asemenea, administraţia austriacă i-a făcut o concesie în ceea ce priveşte proprietatea fostei episcopii ortodoxe, care a rămas în administrarea episcopului până la moartea sa, adică până în anul 1789. Atunci satul Rădăuți, numit până atunci Mănăstirea Rădăuți, intră în componența Fondului Bisericesc, care se reorganizează, devenind Domeniul Fondului Bisericesc. Pentru administrarea domeniului, de la 1 noiembrie 1789 a fost înfiinţată Direcţia Bunurilor, care administra noul Domeniu Rădăuţi. Populația satului Rădăuți, la acea dată, era formată din 132 de familii de iobagi moldoveni, care lucrau pe moșia episcopiei ortodoxe și robi țigani.

Dată fiind situația, Rădăuțiul rămâne o perioadă în afară schimbărilor, iar primii imigranți germani au evitat să se stabilească în acest sat, întrucât administrația nu poseda la Rădăuți teren pentru împroprietărirea lor. Conform celor scrise de Johann Polek, în lucrarea Zur Frage der Errichtung einer römisch-katholischenn Pfarre zu Czernowitz, editată la Cernăuţi în anul 1909, în anul 1786, administraţia militară a făcut un recensământ a întregii populaţii catolice din Bucovina. Conform acelui recensământ, în toată Bucovina erau 1.093 de familii catolice cu 3.609 de suflete şi 3.301de militari, inclusiv personalul auxiliar. Niciuna din aceste familii catolice nu locuia în Rădăuţi.

Anul 1792 reprezintă un an de cotitură în viața satului Rădăuți. Atunci Cabinetul Militar a luat în arendă nelimitată Domeniul Rădăuți transformându-l în Direcție Economică ce avea drepturi patronale, de administrație, de poliție și de colectare a impozitelor, şi a mutat herghelia de la Vășcăuți la Rădăuți.

Anii 1792-1796 reprezintă perioada în care la Rădăuți se stabilesc primele familii catolice, de slujbași imperiali care lucrau în această direcție. Din acel an, Rădăuțiul se îndepărtează tot mai mult de trecutul său foarte modest, devenind în scurt timp al doilea oraș al Bucovinei ca mărime după Cernăuți. Prezența hergheliei a însemnat atât prezenţa unui corp de ofiţeri superiori, cât și prezența diverselor industrii manufacturiere colaterale, absolut necesare dezvoltării acesteia. Începând din anul 1805 se stabilesc în Rădăuţi familii de muncitori forestieri din Althütte, Karlsberg şi Fürstenthal care au fost angajaţi de administraţia locală pentru lucrări de despădurire şi desecare a zonei intravilane. În prima jumătate a secolului al XIX-lea administraţia locală a desecat prin drenaj cea mai mare parte a terenului comunal.

Comunitatea romano-catolică formată, mică ce-i drept, era păstorită, până în anul 1797, de capelanii militari locali din Frătăuți, pr. Paulus Lewinski și pr. Guido Piotkowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) şi pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul 1802 și până în anul 1816 comunitatea catolică rădăuţeană a fost păstorită de către capelanul civil de Andrásfalva (Măneuți), pr. Nárzisus Lindemann.

Din anul 1816 şi până la numirea şi instalarea primului paroh al Parohiei Romano-Catolice din Rădăuţi (26 aprilie 1818), parohia a fost în grija administratorul Parohiei Romano-Catolice din Siret, pr. Anton Zyska.

Serviciul religios se făcea într-o capelă, prima din Rădăuţi, amenajată într-o cameră de la fabrica de bere, înfiinţată de către Administraţia Domenială, în anul 1789 (a fost prima fabrică construită vreodată în Rădăuţi). Acest fapt este consemnat de însuşi împăratul Francisk I, în jurnalul său de călătorie, cu ocazia vizitei sale la Rădăuţi, în data de 7 august 1817. Demn de menţionat este faptul că încă de la înfiinţare, parohia s-a aflat sub înaltul patronaj al împăratului.

La 31 martie 1818, Arhiepiscopia din Lemberg emite decizia de numire ca paroh la Rădăuţi a pr. Joseph Sattfeld, iar la 26 aprilie 1818 are loc festivitatea de instalare oficială a noului paroh, în prezenţa vicedecanului Bucovinei, pr. Valentin Strömenger.

Din vara aceluiaşi an încep demersurile pentru construirea unei biserici parohiale la Rădăuţi. Construirea bisericii va începe efectiv în anul 1823 şi va fi terminată doi ani mai târziu.

La 21 iunie 1826, PS Andrzej Alojzy Ankwicz - arhiepiscop și mitropolit de Lemberg, a sfințit noua biserică. Hramul bisericii a fost ales „Assumptio Beatae Virginis Mariae - Adormirea Maicii Domnului”. Biserica la acea vreme, era cea mai frumoasă din Bucovina.

Până în 1843, când are loc o reorganizare a parohiei, familiile catolice care locuiau în Furstental (Voivodeasa), Marginea, Horodnic, Volovăţ erau asistate spiritual de către parohul din Rădăuţi. După acest an, aceste localităţi trec în administrarea vicariatului înfiinţat la Voievodeasa. În 1852 localităţile Gălăneşti şi Voitinel trec de la vicariatul local din Gura Putnei (Karlsberg) la parohia Rădăuţi. În 1888 şi localitatea Volovăţ intră în componenţa parohiei rădăuţene. După 1900 în componenţa parohiei au mai rămas numai filialele Satu Mare şi Gălăneşti.

Datorită faptului că numărul de familii catolice din Bucovina de Sud era foarte mare, începând cu 1 ianuarie 1907 este înfiinţat Decanatul de Rădăuţi. Din componenţa decanatului făceau parte: Rădăuţi (cu filialele Satu Mare şi Gălăneşti) - 5896 de catolici; Măneuţi (Andrasfalva) (cu filiala Frătăuţii Noi) - 3060 de catolici; Althutte - cu 3400 de catolici; Augustendorf (cu filialele Davideni, Dunaveţ şi Laureanca) - cu 2944 de catolici; Voivodeasa (Furstental) (cu filiala Marginea) - 2225 de catolici; Dorneşti (Hadikfalva) - 5393 de catolici; Ţibeni (cu filiala Iacobeşti) - 3177 de catolici; Cacica - 1607 de catolici; Gura Putnei (Karlsberg) (cu filialele Falcău, Brodina, Putna, Seletin şi Vicov) - 3500 de catolici; Soloneţul Nou (cu filiala Pleşa) - 1490 de catolici; Solca (cu filialele Arbore, Clit şi Dealul Ederii) - 1410 de catolici. În total decanatul număra 34102 de catolici. Datele au fost preluate dintr-o statistică a anului 1934. Localităţile marcate cu verde sunt actualmente din Bucovina de Nord (Ucraina). Primul decan a fost monseniorul Clemens Swoboda.

La data de 11 noiembrie 1918, împăratul Karl I Franz Joseph este forţat ca să abdice şi astfel parohia îşi pierde înaltul ocrotitor. După căderea imperiului şi realipirea Bucovinei la regatul României, în organizarea bisericească au intervenit schimbări. De asemenea în urma reglementării relaţiilor dintre regatul României şi statul Vatican, acesta din urmă, organizează în Bucovina un Vicariat general cu sediul la Cernauti.

În anul 1927, s-a înfiinţat la Rădăuţi seminarul mic, în care erau înscrişi 13 elevi ai Gimnaziului catolic privat nemţesc.

La 15 august 1930, are loc predarea jurisdicţiei administrative ale Arhiepiscopiei de Lemberg (sub care se afla parohia) către Episcopia Iaşului.

Imediat după război şi datorită instaurării regimului de opresiune comunist, are loc o migrare masivă a ungurilor şi a germanilor din zona Bucovinei, care parţial (partea sa nordică) intră în componenţa imperiului sovietic. Numeroase parohii, altădată înfloritoare, se desfiinţează. Este vorba de parohiile Dorneşti, Ţibeni, Măneuţi, Gura Putnei, Voievodeasa, Solca. Parohia pierde statutul de decanat. Tot în această perioadă are loc o reorganizare a parohiei. În componenţa acesteia intră localităţile Putna, Gura Putnei, Voievodeasa, Falcău, Brodina, Măneuţi, Clit, Ţibeni, Volovăţ.

Anii crunţi ai comunismului şi-au pus amprenta, în mod categoric, asupra destinelor acestei parohii. În această perioadă, noul regim a recurs la naţionalizarea cvasitotală a patrimoniului bisericesc. După căderea regimului comunist, în 1989, emigrarea catolicilor din Rădăuţi a continuat, de data aceasta criteriul de emigrare fiind căutarea unui loc de muncă în ţările Uniunii Europene. Important este faptul că, în ciuda acestei situaţii, viaţa parohiei a rămas vie.

Calendarul zilei